Evadarea din narcisism

Inca din nastere am fost inconjurati de narcisism; am fost centrul universului pentru cei  apropiati.  Apoi pe masura ce-am crescut, de fiecare data cand ne-am dorit ceva foarte tare, parintii au fost langa noi sa ne indeplineasca dorinta; mai ales in zilele de Mos Craciun, Iepuras cand primeam cadouri pentru faptele noastre bune de pe parcursul anului respectiv.
Unii dintre noi au crezut poate si in Dumnezeu, ascultand propriile dorinte si raspunzand la propriile nevoi.

Mai tarziu am aflat ca noi de fapt NU suntem centrul universului, ci doar o firimitura din el. Apoi am aflat ca lumea ce ne inconjoara in cea mai mare parte nici nu stia ca noi existam.
NU Mos Craciun, NU Iepuras !
Intreaga idee cum ca noi am fi centrul a tot ce ne inconjoara a fost o simpla mascarada !

La nivel intelectual realizam cu totii ca suntem mici pioni in univers.
Realizam ca nu exista Mos Craciun si totusi, continuam sa credem ca cei ce din jurul nostru trebuie sa contribuie la indeplinirea dorintelor noastre. Credem chiar si ca prin gandire pozitiva putem obtine ceea ce ne dorim. La nivel intelectual realizam cu totii ca suntem mici pioni in univers, dar la nivel emotional lucrurile incep sa se incalceasca.

Traim intr-o lume feerica ! uneori ne mai trezim pt o secunda si realizam ca lumea reala este de fapt brutala; actioneaza independent de dorintele noastre si de lumea noastra. In lumea reala dorintele noastre si rugaciunile noastre au un efect foarte mic.

Suntem cu totii prinsi in capcana egocentrismului. Iar acest egocentrism sn narcisism. Este o capcana din care se poate iesi foarte greu. Narcisismul ne face sa credem ca atunci cand ne indragostim, nevoile nostre vor fi indeplinite de persoana pe care o iubim. Nu vedem persoana de langa noi asa cum este ea, ci o vedem asa cum vrem noi sa o vedem. Daca relatia inceteaza sa mai functioneze, il invinuim pe cel de langa noi pentru nereusita cand de fapt nu a fost neaparat vina lui.

Tot narcisismul ne face sa credem ca in viata avem numai doua variante:
1.    Lucrurile se rezolva de la sine
2.    Suntem sortiti esecului indiferent ce facem

In realitate niciuna din variante nu este corecta. Lumea se va alinia dupa propriile-i reguli, iar indiferent ca beneficiem sau nu de pe urma ei, rezultatul este unul aleatoriu.
Spre exemplu, ne bagam la jocurile de noroc si castigam bani din treaba asta. In momentul respectiv traim cu sentimentul ca am facut castigul datorita priceperii noastre, cand de fapt numai norocul chior ne-a ajutat sa castigam. Continuam sa jucam pana cand norocul incepe sa se epuizeze, iar apoi ne zicem in sine Nu-i Corect!
Nu-i corect … dar e felul naturii de a-si face jocul dupa propriile reguli, iar noi ne lasam dusi de val in propriile iluzii.

Narcisismul ne incurajeaza sa ne rugam, sa folosim talismane si amulete norocoase pentru a incerca sa obtinem ceea ce ne dorim. Ne inconjuram si cu simboluri ale succesului.
De fiecare data cand esuam intr-un proiect ne prefacem ca totul este in regula. Tratam tragediile ca pe niste anomalii si nu ca pe ceva natural.

Poti sa te rogi ca sa ploua sau sa fie soare, insa pe termen lung va trebui sa inveti sa te adaptezi la vremea meteo.

Singurul antidot pt narcisism este sa pui deoparte dorintele si sa incerci sa intelegi in profunzime mecanismele independente ale lumii incojuratore.